miercuri, 4 ianuarie 2012
sâmbătă, 31 decembrie 2011
luni, 26 decembrie 2011
Armata si mercenarii
CRIZA FINANCIARĂ ŞI ARMATA
Aşezată la răscruce de drumuri, populaţia din jurul Carpaţilor, în timp şi-a format o armată, condusă de viteji comandanţi care au pus mai presus interesele naţionale faţă de cele individuale. Tăria oastei româneşti s-a dovedit în milenarele lupte, făcute cu imense scrificii materiale, umane şi nu numai, în lupta purtată cu cele mai mari puteri ale vremii. O întrebare firească, care circulă în cercurile academice militare este aceasta: care este cea mai puternică armată din toate timpurile? Răspunsul este surpirinzător, dar care are şi conotaţii în plan real, conform rapoartelor de luptă - armata vietnameză, care a învins în timp armatele: chineze, coreene, japoneze, britanice, franceze, australiene, ruse şi americane, şi care n-a cunoscut înfrângerea niciodată. Alţi specialişti militari, susţin ca cea mai puternică armată din toate timpurile, a fost armata română, care nu a fost învinsă niciodată de Traian, Gingis Han, Carol Robert de Anjou, Baiazid, Mohamed, Makenzen, Lenin, Hitler, Rousvelt, Horty, Mussolini, Stalin, Nixon, Carter, De Gaulle, Ben Gurion, Miteran, Milosevici, Gorbaciov, Bush, etc. Adică armatele carpatine s-au luptat parte în parte cu: perşii, romanii, vandalii, gepizii, avarii, cumanii, mongolii, tătarii, turcii, ruşii, polonezii, ungurii, austriecii, germanii, englezii, americanii, italienii, francezii, etc. şi nu a cunoscut ruşinea înfrângerii totale niciodată. Noi nu împărtăşim acelaşi punct de vedere, deoarece am putea fi calificaţi drept patriotarzi. Mai ales, dacă se are în vedere, conţinutul tratatelor de pace, pierderile umane şi materiale, situaţia geopolitică din diferite etape istorice, contextul internaţional şi alte elemente matematice privind proporţiile raporturilor de forţe, etc. Un element dominant de continuitate, este faptul că fie motivat sau nu, militarii armiei române - sau apărătorii patriei - nu se recunosc învinşi dar au o mare capacitate de regenerare fantastică, precum şi capacitatea de a face din înfrângeri victorii rasunătoare. Acest fapt se datorează şi unor eroi bărbaţi demni, ce au făcut dovada unui curaj nebunesc, în vremuri de restrişte, şi jale.
Curajul şi vitejia lui Decebal, Mircea, Vlad, Ştefan, Brâncoveanu, Averescu, Antonescu, Ceauşescu, şi alţii au constituit repere morale după care sau călăuzit bravii ostaşi români, în istoria militară a poporului nostru obitit. Însă au existat şi momente de cumpănă, care au condus la campanii de decredibilizare a armatei române în ochii opiniei publice. Cazurile generalilor Stănculescu, Ghiţac, Chemenici, Topliceanu, Dragomir, Bădălan, Oţelea, sunt doar cateva exemple. Principalul motiv pentru care au fost condamnaţi cei de mai sus, a fost încălcarea principiilor potrivit cărora, armata apără poporul şi nu se opune lui, militarii nu lupta pentru bani ci din dragoste faţă de ţară, iar banii sunt mijloace şi nu scopuri în sine, onoarea şi demnitatea este mai presus de dolari.
Paradoxul ordonanţei guvernului prin care apărătorii patriei au fost cumpăraţi cu bani în schimbul ieşirii din sistem, a fost efectul pervers. Cunosc sute de cazuri din care rezultă că foarte mulţi militari nu au căzut la datorie luptând cu adversari puternici, ci atunci când au consumat proviziile ordonanţelor nu pentru a încropi vreo afacere de familie, care cei drept nu prea era în tradiţiile de luptă ale apărătorilor patriei, ci achitând note de plată la diferite bodegi. Rezultă prin analogie, că banii au ucis mai mulţi militari români, decât bombele artizanale talibane, existând jurnalişti care cântă prohodul Apărătorilor Patriei. Astfel, încet încet se şterge memoria eroilor noştri, armata devenind vol-untară.
sâmbătă, 24 decembrie 2011
joi, 22 decembrie 2011
22.22
22.22
O sinteză a presei în limba română, după 22.22, în câteva fraze ar suna cam aşa: în 22 s-a câştigat libertatea, unii au dansat Lambada de bucurie, alţii au pierit, unii s-au îmbogaţit din puţinul multora, iar mulţi au sărăcit din cauza unor puţin bogasţi, copii nu mai ascultă de părinţi, părinţii de şefi, şefii de ai lor, şefii şefilor sunt lacomi şi uneori violenţi, poporul are milioane de dosare civile şi foarte multe penale, se amendează pentru orice, vin mascaţii noaptea oficial şi nu numai, toată lumea vorbeşte despre alţii, nimeni nu mai ascultă pe nimeni, toţi sunt făcuţi vinovaţi dar răspunderea este devolutivă, mai cad unele capete nepotrivite, tinerii nu mai au viitor, cultura a devenit de manele, munca a vedenit un paleativ pentru chinezi şi indieni, dacă vrei să faci bine, devii incomod, fetele nu mai au noroc, baieţii beau bere, poporul mănâcă banane şi se uită la televizor, descărcându-şi nervii pe telecomandă, etc. Deschidem netul să bârfim pe alţii, sau să arătăm ce au facut alţii, ne ascundem de noi, şi rămânem anonimi perpetuu. Noi suntem noi şi ei sunt alţii, există norme şi principii europene, câinii dintr-o dată nu mai au stăpân, stăpânii se manâncă precum câinii, există sărăcie, indolenţă, răutate, nedreptate şi prea multă libertate. Uneori mai facem şi caritate, aşa de ochii lumii, că doar nu crede cineva că a da, este un verb pozitiv, ci un rău necesar.
Din păcate, fluviile de cerneală şi torentele din spaţiul virtual, nu au putut satisface setea de a afla, de a manipula, de a ne maimuţări, de a da pilde unora şi de a da lecţii altora, se caută puncte slabe, vunerabilitaţi, morţi sau raniţi, sex şi senzaţii tari, se promovează anormalitatea, bestialitatea, degenerescenţa, fanfaronada şi poate uneori şi prostia, lumea a început să gândească în alte limbi, banii oricât de mulţi starânşi se duc repede, avem maşini, avem valoare, noi suntem noi şi alţii să fie sănătoşi dacă au bani de tratamente, am învăţat să ne urâm, să ne îngânăm, să nu ne respectăm, am învăţat că trebuie să depindem de alţii, şi să nu mai ascultăm de nimeni. Ura şi libertatea, sunt două componente, care au modelat comportamentul psiho-social, astfel încât ne-am schimbat în mare parte comportamentul. Pervesitatea ne macină în aşa mod încât ne place să vedem suferinţă, durere, penitenţă, represiune, delaţiune, intrigi şi exuberanţă, dar uităm să vedem şi frumosul în jurul nostru.
Unii cred că adevărul este compus din câteva minciuni, şi este numai a lor, se dă vina pe alţii, uitând să căutăm în noi, puterea de a ne orândui gândurile şi stările, care devin reverii şi contemplaţii.Spectacolul lumii este o morală existenţială, din care noi ne sustragem până la înstrăinare. Suntem din ce în ce mai mult egoişti, făţarnici, speculativi, dorindu-ne lucruri din ce în ce mai groteşti şi mai insignifinate. Libertatea după 22 nu mai este libertate, este o stare în care credem că putem spune şi face orice fără a mai da socoteală nimănui, nici măcar propriei noastre conştiinţe. Şi când facem bilanţul nostru, celor care am avut norocul să fim după 22, vedem că suntem mai înapoi faţă de punctul de unde am pornit, şi cobărâm tot mai mult treptele uitării şi a neânţelegerii lumii în care traim. Există acum o lume care se împarte între înainte şi după 22, fără a se ţine cont de bune şi rele. Suntem norocoşi sau ghinionişti dacă am înţeles sensul lui 22.22? Depinde din ce parte a baricadei suntem.
O sinteză a presei în limba română, după 22.22, în câteva fraze ar suna cam aşa: în 22 s-a câştigat libertatea, unii au dansat Lambada de bucurie, alţii au pierit, unii s-au îmbogaţit din puţinul multora, iar mulţi au sărăcit din cauza unor puţin bogasţi, copii nu mai ascultă de părinţi, părinţii de şefi, şefii de ai lor, şefii şefilor sunt lacomi şi uneori violenţi, poporul are milioane de dosare civile şi foarte multe penale, se amendează pentru orice, vin mascaţii noaptea oficial şi nu numai, toată lumea vorbeşte despre alţii, nimeni nu mai ascultă pe nimeni, toţi sunt făcuţi vinovaţi dar răspunderea este devolutivă, mai cad unele capete nepotrivite, tinerii nu mai au viitor, cultura a devenit de manele, munca a vedenit un paleativ pentru chinezi şi indieni, dacă vrei să faci bine, devii incomod, fetele nu mai au noroc, baieţii beau bere, poporul mănâcă banane şi se uită la televizor, descărcându-şi nervii pe telecomandă, etc. Deschidem netul să bârfim pe alţii, sau să arătăm ce au facut alţii, ne ascundem de noi, şi rămânem anonimi perpetuu. Noi suntem noi şi ei sunt alţii, există norme şi principii europene, câinii dintr-o dată nu mai au stăpân, stăpânii se manâncă precum câinii, există sărăcie, indolenţă, răutate, nedreptate şi prea multă libertate. Uneori mai facem şi caritate, aşa de ochii lumii, că doar nu crede cineva că a da, este un verb pozitiv, ci un rău necesar.
Din păcate, fluviile de cerneală şi torentele din spaţiul virtual, nu au putut satisface setea de a afla, de a manipula, de a ne maimuţări, de a da pilde unora şi de a da lecţii altora, se caută puncte slabe, vunerabilitaţi, morţi sau raniţi, sex şi senzaţii tari, se promovează anormalitatea, bestialitatea, degenerescenţa, fanfaronada şi poate uneori şi prostia, lumea a început să gândească în alte limbi, banii oricât de mulţi starânşi se duc repede, avem maşini, avem valoare, noi suntem noi şi alţii să fie sănătoşi dacă au bani de tratamente, am învăţat să ne urâm, să ne îngânăm, să nu ne respectăm, am învăţat că trebuie să depindem de alţii, şi să nu mai ascultăm de nimeni. Ura şi libertatea, sunt două componente, care au modelat comportamentul psiho-social, astfel încât ne-am schimbat în mare parte comportamentul. Pervesitatea ne macină în aşa mod încât ne place să vedem suferinţă, durere, penitenţă, represiune, delaţiune, intrigi şi exuberanţă, dar uităm să vedem şi frumosul în jurul nostru.
Unii cred că adevărul este compus din câteva minciuni, şi este numai a lor, se dă vina pe alţii, uitând să căutăm în noi, puterea de a ne orândui gândurile şi stările, care devin reverii şi contemplaţii.Spectacolul lumii este o morală existenţială, din care noi ne sustragem până la înstrăinare. Suntem din ce în ce mai mult egoişti, făţarnici, speculativi, dorindu-ne lucruri din ce în ce mai groteşti şi mai insignifinate. Libertatea după 22 nu mai este libertate, este o stare în care credem că putem spune şi face orice fără a mai da socoteală nimănui, nici măcar propriei noastre conştiinţe. Şi când facem bilanţul nostru, celor care am avut norocul să fim după 22, vedem că suntem mai înapoi faţă de punctul de unde am pornit, şi cobărâm tot mai mult treptele uitării şi a neânţelegerii lumii în care traim. Există acum o lume care se împarte între înainte şi după 22, fără a se ţine cont de bune şi rele. Suntem norocoşi sau ghinionişti dacă am înţeles sensul lui 22.22? Depinde din ce parte a baricadei suntem.
sâmbătă, 17 decembrie 2011
Lichidarea armiei romane
Cum s-a hotărât lichidarea armatei române în iunie 1989
Tovarăşi, la şedinţa de azi participă tov. Gen. Nicolae Militaru, tov. Silviu Brucan fost amabasador, pe care-l ştim ca Saul Brukner, tov. Virgil Măgureanu ofiţer de securitate, tov. Ion Iliescu, fost preşedinte al tineretului, toţi membri ai Frontului de Slavare Naţională şi anticeauşişti convinşi. Mai participă economiştii Mugur Isărescu, Florin Georgescu, Mişu Negriţoiu, Napoleon Pop, Mircea Ciumara, şi tov. Voican Voiculescu, persecutat de miliţia lui Nuţă, precum şi tov Dan Iosif angajat la Cocoşatu din Otopeni în caliate de grataragiu, om devotat cauzei, şi el persecutat de miliţie pentru mai multe infracţiuni, precum şi rabinul Moses Rozen din partea poporului hales. Scopul acestei şedinţe secrete a Comitetului Central al Frontului de Salvare Naţională, este de a stabili linia politică şi modalităţile de a lichida armata română în totalitate. Din motive obiective la acestă sedinţă nu a putut să participe tov. general Stanculescu Atanasie Victor, care este în concediu în Ungaria, la un hotel militar de lângă lacul Balaton, care ne-a remis o scrisoare mai amplă unde sunt evidenţiate efectivele armatei pe gernizoane, dotarea unităţilor cu echipament de luptă, veniturile obţinute de UM din economie, sau rezultate din vânzarea tehnicii de luptă produse în România în diferite state, numele unor generali incomozi, dar şi a unor generali şi ofiţeri rezervişti care sunt devotaţi cauzei răsturnării regimului ceauşist şi lichidării armatei române. A venit şi tov. Petre Roman, fiul unui brav luptător în brigăzile internaţionale muncitoreşti din Spania, un rusofil şi un semitofil remarcabil. Tovarăşi, va rugam să analizaţi materialele puse la dispoziţie de tov. gen. Atanasie Stănculescu Victor şi să faceţi propuneri, care vor fi consemnate în procesul verbal ce va fi redactat de tov. Virgil Asztalosz a pardon Măgureanu pe numele conspirtiv şi de tov. Voikhan Voiculescu. Tovarăşi, propun o pauză pentru consultări, dintre grupurile de interese din cadrul Frontului, pentru a se lua o decizie democratică. Între timp, tovarăşa ospătar pusă la dispoziţie de tov. Cocoşatul, va aduce cafele, sucuri, apă minerală sau ceai rusesc după preferinţe. A tovaraşa, mie să-mi daţi zahărul separat, că am auzit că securitatea pune microfoane chiar şi în ceştile de cafea şi la colacii de la wc-urile tovarăşilor simpatizanţi ai Frontului. Tovarăşi, s-a propus de tov. Brukan ca mai întâi să se facă decredibilizarea armatei, fiind băgată la înaintare de generalii noştri loiali fie ca să tragă în demonstranţi, fie să se lupte cu Miliţia şi Securitatea parte în parte, pentru ca astfel să se realizeze planul de 66.000 de morţi, cât figurează în planul tov. gen. Mihai Pacepa Ion, care este creierul acţiunii, împreună cu tov. Ion Raţiu de la Londra, tov. Câmpeanu de la Paris, totul cu binecuvântarea Regelui Mihai, de la Versoix, care este la curent cu propunerea tov. de reinstaurare a monarhiei constituţionale, şi cu tov. unguri de preluare a pădurilor din Ardeal, în schimbul participării la luptă împotriva regimului.Nu vom intra în detalii tehnice, dar este o obligaţie ce ne-am asumat-o cu ocazia negocierilor purtate de tov. Silviu Bruchan, de a desfiinţa armata Romană şi industria de apărare, pentru a fi inlocuită de batalioane de mercenari cu militari profesionişti, dotaţi cu tehnică de luptă modernă de producţie americană sau engleză. Cea mai mare răspundere pe acestă linie va reveni tov. Petre Roman, care va conduce primul guvern revoluţionar, şi care în aburii de după, va dispune tăierea tehnicii militare cu aparatele de sudură şi vanzarea la ICM a fierului, însă unele componente să fie alocate gratuit armatei israelinene, care ne va ajuta cu ceva armament pe timpul mişcărilor de stradă. Unde sunt acum unităţile militare, se vor trage brazdele şi se va ara, iar militarii rezervişti vor fi atacaţi în presă sau trecuţi prin tribunale în cadrul unor litigii interminabile, pentru ca poate astfel să crace toţi politrucii care au servit dictatorul şi poporul, adică să dispară actualii militari, să fie lăsaţi să moara de foame.
Tovarăşi, la şedinţa de azi participă tov. Gen. Nicolae Militaru, tov. Silviu Brucan fost amabasador, pe care-l ştim ca Saul Brukner, tov. Virgil Măgureanu ofiţer de securitate, tov. Ion Iliescu, fost preşedinte al tineretului, toţi membri ai Frontului de Slavare Naţională şi anticeauşişti convinşi. Mai participă economiştii Mugur Isărescu, Florin Georgescu, Mişu Negriţoiu, Napoleon Pop, Mircea Ciumara, şi tov. Voican Voiculescu, persecutat de miliţia lui Nuţă, precum şi tov Dan Iosif angajat la Cocoşatu din Otopeni în caliate de grataragiu, om devotat cauzei, şi el persecutat de miliţie pentru mai multe infracţiuni, precum şi rabinul Moses Rozen din partea poporului hales. Scopul acestei şedinţe secrete a Comitetului Central al Frontului de Salvare Naţională, este de a stabili linia politică şi modalităţile de a lichida armata română în totalitate. Din motive obiective la acestă sedinţă nu a putut să participe tov. general Stanculescu Atanasie Victor, care este în concediu în Ungaria, la un hotel militar de lângă lacul Balaton, care ne-a remis o scrisoare mai amplă unde sunt evidenţiate efectivele armatei pe gernizoane, dotarea unităţilor cu echipament de luptă, veniturile obţinute de UM din economie, sau rezultate din vânzarea tehnicii de luptă produse în România în diferite state, numele unor generali incomozi, dar şi a unor generali şi ofiţeri rezervişti care sunt devotaţi cauzei răsturnării regimului ceauşist şi lichidării armatei române. A venit şi tov. Petre Roman, fiul unui brav luptător în brigăzile internaţionale muncitoreşti din Spania, un rusofil şi un semitofil remarcabil. Tovarăşi, va rugam să analizaţi materialele puse la dispoziţie de tov. gen. Atanasie Stănculescu Victor şi să faceţi propuneri, care vor fi consemnate în procesul verbal ce va fi redactat de tov. Virgil Asztalosz a pardon Măgureanu pe numele conspirtiv şi de tov. Voikhan Voiculescu. Tovarăşi, propun o pauză pentru consultări, dintre grupurile de interese din cadrul Frontului, pentru a se lua o decizie democratică. Între timp, tovarăşa ospătar pusă la dispoziţie de tov. Cocoşatul, va aduce cafele, sucuri, apă minerală sau ceai rusesc după preferinţe. A tovaraşa, mie să-mi daţi zahărul separat, că am auzit că securitatea pune microfoane chiar şi în ceştile de cafea şi la colacii de la wc-urile tovarăşilor simpatizanţi ai Frontului. Tovarăşi, s-a propus de tov. Brukan ca mai întâi să se facă decredibilizarea armatei, fiind băgată la înaintare de generalii noştri loiali fie ca să tragă în demonstranţi, fie să se lupte cu Miliţia şi Securitatea parte în parte, pentru ca astfel să se realizeze planul de 66.000 de morţi, cât figurează în planul tov. gen. Mihai Pacepa Ion, care este creierul acţiunii, împreună cu tov. Ion Raţiu de la Londra, tov. Câmpeanu de la Paris, totul cu binecuvântarea Regelui Mihai, de la Versoix, care este la curent cu propunerea tov. de reinstaurare a monarhiei constituţionale, şi cu tov. unguri de preluare a pădurilor din Ardeal, în schimbul participării la luptă împotriva regimului.Nu vom intra în detalii tehnice, dar este o obligaţie ce ne-am asumat-o cu ocazia negocierilor purtate de tov. Silviu Bruchan, de a desfiinţa armata Romană şi industria de apărare, pentru a fi inlocuită de batalioane de mercenari cu militari profesionişti, dotaţi cu tehnică de luptă modernă de producţie americană sau engleză. Cea mai mare răspundere pe acestă linie va reveni tov. Petre Roman, care va conduce primul guvern revoluţionar, şi care în aburii de după, va dispune tăierea tehnicii militare cu aparatele de sudură şi vanzarea la ICM a fierului, însă unele componente să fie alocate gratuit armatei israelinene, care ne va ajuta cu ceva armament pe timpul mişcărilor de stradă. Unde sunt acum unităţile militare, se vor trage brazdele şi se va ara, iar militarii rezervişti vor fi atacaţi în presă sau trecuţi prin tribunale în cadrul unor litigii interminabile, pentru ca poate astfel să crace toţi politrucii care au servit dictatorul şi poporul, adică să dispară actualii militari, să fie lăsaţi să moara de foame.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
